Masurile legislative ale Romaniei de aderare în NATO

Începând din 1990, integrarea euroatlantică a reprezentat un obiectiv constant al politicii externe române, obiectiv sustinut timp de peste un deceniu de un amplu proces de reforme poltice, economice, sociale şi militare. În toată aceatsă perioadă, eforturile de aderare a României la NATO s-au desfăşurat în mod unitar sub coordonarea Comitetului Naţional pentru Integrarea României în NATO şi pe baza unui Program Naţional .   Cum era şi firesc, Programul Naţional al României pentru aderarea la NATO a avut ca obiectiv central reformarea sistemului militar, compatibilizarea acestuia cu stadardele NATO. Proces complex, cu mari implicaţii economico-financiare, structurale şi sociale, reforma sistemuluimiliatr nu se putea realiza fără o ”susţinere” legislativă corespunzătoare, fapt cea impus ca Programul de îndeplinire a reformelşor să aibă ca parte componentă un capitol important referiror la legislaţie.   Obiectivele proceslui de amendare a legislaţiei au fost, în principal;

a)                  analizarea compatibilităţii cadrului constituţional naţional cu cerinţele  Tratatului Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949;

b)                  eliminarea oricăror impedimente legale, care ar fi putut obstrucţiona îndeplinirea angajamentelor asumate  în cadrul Alianţei (desfăşurarea rapidă de trupe

peste graniţele ţării, intrarea  trupelor aliate pe teritoriul naţional în sc opurile prevăzute de tratate, cooperarea eficientă între forţele armate pe timpul misiunilor, apărarea comună a spaţiului aerian NATO etc.);

c)                  reorganizarea , restructurarea şi retehnologizarea forţelor armate;

d)                 redefinirea şi reorganizarea sistemului pentru pregătirea populaţiei  economiei şi teritoriul pentru apărare;

e)                  armonizarea legislaţiei naţionale cu acquis-ul NATO.

Pentru aderarea României în NATO , s-a creat un colectiv de lucru format din specialişti ai Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Justiţiei şi Ministerului Apărării Naţionale  care a analizat compatibilitatea dispoziţiilor Constituţiei României din 1991 cu prevedrile art.5 din Tratatul de la Washington, care se referă la acordul părţilor de a considera un atac armat împotriva unuia dintre acestea ca fiind un atac împăotriva tuturor statelor membre, şi care le îndreptăţeşte , ca urmare , să-şi exercite orice măsuri  sunt considerate necesare, inclusiv  folosirea armatei.  Deşi principala cauză a studiului a fost că dispoziţiile  constituţionale sunt compatibile cu aqcuis-ul NATO, în contextrul revizuirii legii fundamentale, specialişti din colectivul de lucru au propus factorilor de decizie  politică amendarea Constituţiei  sub două aspecte:

a) consacrarea constituţională a aderării României la NATO şi

b) asigurarea unui temei constituţional modoficărilor viitoare din legislaţia privind apărarea naţională.  Prima propunere se regăseşte in dispoziţiile art.149 dun Constituţia României , republicată , care prevede: „ Aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord se face  prin lege  adoptată în şedinţă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu majoritate de două treimi  din numărul deputaţilor şi senatorilor”. Acest text a constituit temeiul adoptării  Legii nr.22/2004 pentru aderarea României la Tratatul Atalnticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949.      Constituţia României nu cuprinde un articol general prin care să se  poată efectua un transfer de competenţe sau atribuţii specifice suveranităţii statale în favoarea unor organizaţii internaţionale (precum art. 24 din Constituţie Germaniei sau art. 93 şi 94 din Constituţia Spaniei) sau prin care să fie posibilă ratificarea unor tratate internaţionale de natură politică (precum art. 80 din Constituţia Italiei). Constituantul român a preferat procedeul nominalizării directe a organizaţiei internaţionale vizate, pentru aderarea la care a prevăzut proceduri originale, grupate în cadrul unui titlu special al Legi fundamentale).
Procedura aderării. Aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord este însă fundamental diferită de aderarea la UE, prin natura şi specificul organizaţiei internaţionale vizate în acest caz şi prin obiectivele diferite pe care le urmăreşte statul român în cele două situaţii. Totuşi, puterea constituantă derivată a prevăzut acelaşi tip de procedură particulară de aderare ca şi pentru Uniunea Europeană, adică adoptarea unei legi sui generis de ratificare a unui tratat internaţional, în şedinţa comună a Parlamentului, cu o majoritate de 2/3 din numărul total al senatorilor şi deputaţilor, deşi participarea la Tratatul Atlanticului de Nord corespunde unui alt tip de prioritate a politicii statale, anume aceea de asigurare a securităţii şi de creştere a capacităţii sale de apărare. Trebuie menţionat aici şi faptul că, aşa cum prealabil integrării în UE există o perioadă de armonizare a legislaţiei naţionale cu cea comunitară, prin „Parteneriatul pentru pace" semnat anterior aderării la NATO s-au asigurat condiţiile necesare îndeplinirii acestui obiectiv.

Proiectul de modificare a Constituţiei prevede că Parlamentul unicameral aprobă, cu votul a două treimi din membri, legea de aderare la Tratatul Atlanticului de Nord, deşi România a aderat oficial la NATO, legea respectivă fiind adoptată din martie 2004.  În condiţiile introducerii Parlamentului unicameral, proiectul de modificare a Constituţiei înlocuieşte în actuala lege fundamentală formulele "Camera Deputaţilor şi Senatul" sau "cele două Camere", cu "Camera Reprezentanţilor" sau "Parlament".  Astfel, documentul prevede că "aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord se face prin lege adoptată de Parlament cu majoritate de două treimi din numărul membrilor săi", deşi legea pentru aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord a fost adoptată în 26 februarie 2004 de cele două Camere, a fost promulgată la 1 martie 2004 şi publicată în Monitorul Oficial 185/2004 la 3 martie 2004. România a devenit, la 29 martie 2004, membru cu drepturi depline al Alianţei Nord Atlantice (NATO). România şi-a depus oficial candidatura la NATO în 1993 şi un an mai târziu, a fost primul stat care a răspuns invitaţiei lansate de Alianţă de a participa la Parteneriatul pentru Pace. La 29 martie 2004, România a aderat la NATO prin depunerea instrumentelor de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianţei Nord-Atlantice.                    În ceea ce priveşte a doua propunere, amendările aduse unor texte constituţionale au creat temeiul pentru:

-                      renunţarea treptată la serviciul militar obligatoriu şi trecerea la o armată de profesionişti; ( textul modificat al art.52 din Constituţie dă o nouă reglementare obligaţiilor militare ale cetăţenilor şi permite concretizarea acestora, în funcţie de exigenţele pregătirii militare, printr-o lege organică. Acest text constituie  temeiul constituţional al adoptării  Legii nr.395/2005, privind suspendarea pe timp de pace  a serviului miliatar obligatoriu şi trecerea la serviuciului militar bazat pe voluntariat, publicată în Monitorul Oficial  al României, Partea I, nr, 1155/2005, care prevede suspendarea, în armată, începând  cu data de 1 ianuarie 2007, a executării  serviciului obligatoriu, în calitate de militar cu termen redus. Pe durata starea de război, a stării de mobilizare şi pe timpul stării de asediu, legea menţine obligativitatea îndeplinirii îndatoririlor militare);

-                      participarea României la misiunile de apărare colectivă şi de menţinere a păcii;

-                      prezenţa, în scopuri oficiale NATO, a trupelor străine pe teritoriul naţional;

-                      introducerea motivelor de conştiinţă  ca temei juridic pentru tineri de a refuza îndeplinirea îndatoririlor militare şi de a opta pentru serviciul în folosul comunităţii (Art.42 alin.2 lit.a din Constituţie stipulează : „ Nu constituie muncă forţată: a) activităţile pentru îndeplinirea îndatoririlor  militare, precum şi cele desfăşurate, potrivit legii, în locul acestora, din motive religioase sau de conştiiţă.”

Amendarea legii fundamentale sub aspectele evocate a creat premisul dezvoltării cadrului legislativ necesar pentru participarea României la apărarea colectivă, pentru îndeplinirea tuturor angajamentelor asumate faţă de NATO. În acest context, un element important a fost adoptarea Legii nr.42/2004 privind participarea forţelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român, care faţă de dispoziţiile Legii apărării naţionale nr. 45/1994, simplifică procedura de luare a deciziilor, fapt ce ermite creşterea operativităţii  în îndeplinirea misiunilor. Astfel, pentru participarea la operaţii de apărare colectivă, operaţii în sprişinul păcii, misiuni de asistenţă umanitară sau la operaţii militare de tip coaliţie, de gestionare a crizelor, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării hotărăşte care sunt forţele şi mijloacele ce pot fi puse la dispoziţie, în acest scop, în anul următor. În temeiul hotărâri Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, Guvernul introduce în proiectul de legi bugetului fondurile necesare, atât pentru  pregătirea forţelor şi mijloacele puse la dispoziţie, cât şi pentru  participarea  acestora la o eventuală misiune.      În cazul unei agresiuni armate îndreptate  împotriva unui stat faţă de care România şi-a asumat obligaţii privind participarea la apărarea colectivă trimiterea  în misiune a forţelor armate se face de către Preşedintele României, în calitatea sa de comandant al forţelor armate , după  consultarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Procedura este identică şi în cazl trimitere forţelor armate  la misiuni de menţinere a păcii. În ambele cazuri, Preşedintele informează Parlamentul despre decizia luată, in termen de 5 zile, iar dacă Parlamentul este în vacanţă, la începerea sesiuni ordinare sau extraordinare, după caz. Legea institue posibilitatea Preşedintele Romîniei, atunci când  apreciază că ituaţia impune, să solicite încuviinţarea Parlamentului pentru trimiterea forţelor armate în misiuni în afara teritoriului statului român.  Pentru simplificarea procedurilor de aprobare a intrării forţelor armate străine armate străine pe teritoriul  naţional, în scopul oficiale NATO, în anul 2000, a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.13/2000, care modificată art. 5 din Legea apărării naţionale  a României nr. 45/1994 atfel:

„  Desfăşurarea exerciţiilor şi a operaţiunilor de mare amploare forţelor armate, precum şi a altor activităţi care impplică intrarea, stationară ori trecerea unor unităţi miliatare  străine pe teritoriul României se aprobă de Parlament, la propunerea Preşedintelui României.      Completarea cadrului legislativ pentru participarea  României la sistemul de apărare colectivă s-a realizat şi prin adoptarea Legii nr.25/2001 privind modul de acţiune împotriva aeronavelor care utilizează neautorizat spaţiul aerian al României. Acesta prevede situaţii când măsurile şi mijloacele de acţiune înpotriva aeronavelor care folosesc neautorizat spaţiul aerian românesc, stabilind, în acelaşi timp, autorităţilor competentesă aprobe aplicarea acestor măsuri. Actul normativ reglementează expres integrarea spaţiului naţional aerian în paţiul aerian al NATO în scopul apărării  colective, şi constituie temeiul pentru cooperarea cadrul NATINEADS (sistemul de apărare aeriană integrat extins al NATO). Astfel, după aderarea la Alianţă, în condiţiile satbilite de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, aeronavele aparţinând statelor membre pot acţiona în spaţiul aerian al României, în scopul executării în comun a serviului de poliţie aeriană.     De asemenea, Ministerului Apărării Naţionale este abilitat ca, potrivit prevedrilor acordurilor tehnice încheiate, să realizeze permanent schimbul  de date şi informaţii privind situaţia aeriană cu sistemele similare NATO.

Principala realizare în domeniul managementului resrurselor umane ale Ministerului Apărării Naţionale o constituie modoficarea Legii nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare şi adoptarea Hotărârii  Guvernului  nr. 582 /2001 pentru aprobarea Ghidului carierei militare. S-a creat  astfel un sistem  compatibil cu cel al armatelor  statelor membre  NATO, adaptat  la nevoile Armatei României, care asigură transparenţă, şanse egale  şi corectitudine în promovarea personalului pe trepte ierarhiei militare.

Cadrul legal pentru îmbunătăţirea procesului de înzestrare a forţelor armate a fost întregit prin adoptarea de către Parlamentul României a Legii nr.437/2004 privind planificarea apărării. Strategia naţională de apărare, Carta Albă a Apărării, Directivele minesteriale NATO şi Strategia Miliatră, sunt, potrivit legii, documentele care stau la baza fundamentării Directivei de planificare a apărării, document major prin care Ministerul Apărării Naţionale planifică structura şi capabilităţilor militare.  Pentru a veni în întâmpinarea  proceslui de restructurare şi în scopul asigurării unor măsuri de protecţie socială pentru personalul militar disponibilizat, a fost adoptată Ordonanţa  Guvernului nr.7/1998 privind unele măsuri de protecţie socială a personalului militar şi civil, care se vor aplica în perioada restructurării  marilor unităţi, unităţilor  şi formaţiunilor  din compunerea Ministerelui Apărării Naţionale. Aceasta prevede  efectuarea de plăţi compensatorii personalului militar disponibilizat ca urmare a programului de restructurare a armatei  care nu vor fi încadraţi în unităţi ale Ministerului Apărării Naţionale în termen de o lună de la desfiinţarea funţiei.

Tot ca măsuri de protecţie socială au fot prevăzute şi unele dispoziţii din legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, care crează un sistem echitabil de pensionare pentru cadrele militare, în funţie de condiţiile de muncă, vechime sau vârstă. Măsurile de reglementare, cum ar fi pensia anticipată sau anticipată parţială, vin să susţină şi să stimuleze  programul intens de restructurare a forţelor armate, care deşi este iniţial cu câţiva ani în urmă, se află şi în prezent în desfăşurare, având în vedere complexitate procesului.

Cadrul legal pentru pregătirea aderării României l a NATO este întregită prin adoptarea Legii nr. 477/2003 privind pregătirea economiei naţionale şi a teritoriului pentru apărare care schimbă sistemul bazat pe autoritate centralizată într-unul care să asigure coordonarea între necesităţile planificării centralizate şi resursele necesrae care trebuie furnizat instituţilor sistemului de apărare, altor instituţii publice şi populaţiei, în cadrul  unei economii de piaţă libere şi potrivit conceptelor NATO în domeniu.

Read more »

Un fost pacient se duce la medic şi îi dă o sumă de bani în semn de recunoştinţă. Este sau nu un act de corupţie?

Ar trebui mai întii de toate sa definim ce este  mita, care este motivul pentru care pacienţi dau bani şi din ce cauză doctorii sunt nevoiţi să primească sau să ceară bani.  Care sunt consecinţele dării de mită asupra pacienţelor. Şi ce ne spune legea în vigoare asupra dării de mită în instituţiile sanitare. Conform DEX-ului  român mita înseamnă - Sumă de bani sau obiecte date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina să-și încalce obligațiile de serviciu sau să le îndeplinească mai conștiincios; șperț, șpagă.                   

   Corupţia este un fenomen complex, care îşi are rădăcinile în istoria  socio culturală a unei ţări, în dezvoltarea sa politică şi economică şi în politicile şi tradiţţile sale birocratice. Corupţia afectează dezvoltarea economică şi socială deoarece generează opţiuni greşite şi încurajează concurenţa

în domeniul luării de  mită şi nu ceea ce priveşte calitatea serviciilor. În plus experienţa dovedeşte că, dacă fenomenul corupţiei nu este controlat, el se va intensifica.Odată ce s-a instaurat un sistem eficient de luare şi dare a mitei, oficialii corupţi au un motiv întemeiat pentru a solicita sume şi mai mari, creând o cultură a mitei, ce are drept consecinţă ineficienţa organizaţiei.                                                                                              

        Coruptia este percepută ca principală problemă a sistemului sanitar, iar atât medicul, cât şi pacientul sunt vinovaţi pentru fenomenul şpăgii, potrivit concluziilor unui sondaj la nivel naţional realizat de Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei, făcut public joi. Cercetarea, care face parte din proiectul “Promovarea integrităţii în sectorul de sănătate”, finanţat de Ambasada Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, a avut ca obiectiv investigarea opiniei populaţiei cu privire la coruptia din sistemul medical.

Corupţia în medicină reprezintă tocmai mica corupţie, care aduce atingeri intereselor indivizilor. Cu părere de rău, acest fenomen în medicină este extrem de periculos întrucît afectează dreptul la sănătate a oamenilor. Este cu atît mai grav atunci cînd medicii condiţionează acordarea asistenţei medicale de darea banilor. A devenit o tradiţie să dăm mită oamenilor în halate albe! Industria ocrotirii sănătăţii jefuieşte milioane de oameni, privindu-i totodată de îngrijirea necesară.

Consecinţele corupţiei asupra pacienţilor sunt: diminuarea accesului liber la asistenţa medicală garantată prin poliţele de asigurare medicală, numărul ridicat de persoane-victime ale acestui flagel şi ulterior o percepţie publică pesimistă a societăţii faţă de prestaţia sistemului medical.

Trebuie să menţionăm că o parte din vină aparţine şi pacienţilor care dau mită medicilor din proprie iniţiativă sau acceptă s-o facă atunci când sunt impuşi. Eu unul nu cred ca pacientii le dau bani medicilor doar in semn de recunostinta. stiu ca o fac inainte, si nu dupa operatie. O fac de frica. De frica de a nu fi tratati cu mai putina atentie decat vecinul de pat, care a pus in plic o suma mai mare. De frica de a nu-si vedea sotia abandonata in sala de nasteri, intre un medic care a iesit grabit din schimb si altul care a intarziat putin. Mita la spital e poate mai condamnabila decat altele. Poti alege sa platesti amenda cuvenita, sa astepti o luna ca sa-ti primesti adeverinta, dar nimeni nu-si permite sa traiasca cu gandul ca poate, daca ar fi pus la timp plicul cu suma potrivita in halatul potrivit, ruda sa, sau el insusi, ar fi fost astazi sanatoasa. De aici plusul de vinovatie al medicului corupt.

Atunci când nu sunt obligaţi să-şi dea numele, pacienţii care au dat mită medicilor nu se tem să spună cât, cui şi în ce condiţii a dat bani ca să se lecuiască. Asta pentru că unii pacienţi depind de medicii cărora le-au plătit ilegal, pentru că boala lor prevede consultaţii regulate, iar lucrătorii medicali nu au fost prinşi în flagrant şi nu ai cum să demonstrezi că au luat mită.                        

Ex-Ministrul sănătății, Ritli Ladislau, a declarat că  “pacienții care sunt nevoiți să treacă prin situații de condiționare a actului medical sunt supuși unor presiuni psihologice foarte mari.
„Oamenii acceptă să plătească ce le cere medicul, sau asistenta, ca să scape cu viață. Asta nu înseamnă că este corect. Trebuie eliminate aceste plăți informale și vom găsi modalitea prin care să facem și acest lucru“, a adăugat ministrul sănătății.
Potrivit ultimelor statistici ale autorităților, plata informală se ridică la 600 de lei pe an, în medie, de familie.

Doctorul Tudor Ciuhodaru spune: am propus un proiect legislativ prin care să putem beneficia de servicii medicale corespunzătoare sumelor pe care le plătim pentru sănătate. Vom plăti la fel ca până acum, dar vom şti exact pentru ce plătim. Sunt necesare trei tipuri de pachete de asigurări: bazal, complementar şi suplimentar. Foarte importantă este deblocarea posturilor din sistem, în funcţie de normativele europene şi renunţarea la reducerile salariale de 25%, cu introducerea unei cote de 3,5% pentru asigurările de sănătate ale personalului medical. Coplata are ca efect prezentarea tardivă la spital, ce implică agravarea afecţiunii şi costuri suplimentare. Consider că aceasta trebuie eliminată neapărat“.                          

       Mai apare si motivatia salariului mic pe care medicii il primesc de la stat. Nu pot decat sa fiu cu totul de acord ca exista o grava inechitate in sistemul salariilor bugetare, care face ca un medic care a invatat zeci de ani, si care este supus zilnic unei presiuni psihice neintalnite in alte profesii, sa fie platit mult mai prost decat un politist, un judecator, un contabil. stiu ca cecitatea celor care conduc azi destinele Sanatatii va fi maine vinovata de lipsa cronica a medicilor din spitale, plecati in tari in care munca lor este remunerata demn. Dar o inechitate nu trebuie rezolvata prin alta. Pensionarul care se imprumuta la C.A.R.P. cu trei milioane ca "sa aiba bani de spital" nu are nici o vina ca sistemul e stramb.

Mai observăm că munca în domeniul sanitar implică un mediu periculos , adică agenți patogeni și stres maxim, iar în învățământ există un efort intelectual maxim și o mare implicare emoțională, ceea ce are ca rezultat reducerea duratei de viață a celor pensionați din aceste domenii. Drept „răsplată”, salariile lor sunt printre cele mai mici. Se pare că guvernanții  ar fi inventat mașina timpului, cu ajutorul căreia ne cam trimit într-o excursie prin...Evul Mediu. Le rămânem veșnic recunoscători și le urăm toate cele cuvenite!

Din punct vedere a legii în vigoare în conformitate cu dispozitiile art. 290 alin. (1) raportat la art. 289 Noul Cod  Pen., infractiunea de dare de mita poate fi savarsita in modalitatea oferirii de bani sau de alte foloase necuvenite unui functionar, in scopul ca acesta sa indeplineasca, sa nu indeplineasca ori sa intarzie indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau sa indeplineasca un act contrar acestor indatoriri. Pentru existenta infractiunii de dare de mita in aceasta modalitate nu este necesar ca oferirea de bani sau de alte foloase necuvenite sa fi fost urmata de acceptare sau de executare, fiind suficient faptul oferirii de bani ori de alte foloase. De asemenea, nu este necesar ca scopul urmarit - indeplinirea, neindeplinirea, intarzierea indeplinirii de catre functionar a unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau savarsirea unui act contrar acestor indatoriri - sa fi fost realizat.

2. Faptuitorul care ofera bani sau alte foloase unui functionar, in modurile si in scopurile aratate in art. 289 Noul Cod  Pen., are calitatea de autor al infractiunii de dare de mita prevazuta in art. 290 alin. (1) din acelasi cod, chiar daca banii ori foloasele provin de la alte persoane, iar actul privitor la indatoririle de serviciu ale functionarului sau actul contrar indatoririlor de serviciu se refera la acestea, intrucat  autorul este persoana care savarseste in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala, indiferent de modalitatea de comitere a acesteia.

”La art. 175 apreciem că definiţia termenului de ”funcţionar”este excesiv de restrânsă, astfel încât lasă în afara ariei de cuprindere a infracţiunilor de corupţie toate activităţile din domeniul privat şi toate acele activităţi care nu sunt exclusiv de domeniul public (de exemplu faptele de corupţie săvârşite de personalul din instituţiile sanitare sau de învăţământ de stat). De asemenea, sunt lăsate în afara reglementării privind sancţionarea infracţiunilor de corupţie faptele săvârşite de persoane care exercită o profesie de interes public. Prin urmare, considerăm că se impune o reglementare mai apropiată de cea din Codul penal în vigoare, una dintre soluţii fiind aceea a înlăturării din dispoziţiile art. 175 alin. (1) a expresiei ”care desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat”.

Textul art. 175 al proiectului de cod penal:     ”Art. 175 Funcţionar    (1) „Funcţionar” este persoana care exercită, permanent sau temporar, atribuţii care îi permit să ia decizii, să participe la luarea deciziilor sau să influenţeze luarea acestora în cadrul unei persoane juridice care desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat.     (2) De asemenea, este considerat funcţionar în sensul legii penale persoana care exercită o activitate pentru care a fost învestit de o autoritate publică şi care este supusă controlului acesteia.”

Din analiza comparativă a textelor citate rezultă două concluzii:

a) Reglementarea din proiect nu este concordantă cu textul documentelor citate, ci este contrară acestora, deoarece aceste documente definesc luarea de mită ca faptă comisă anterior îndeplinirii actului de către funcţionar, caracterizată prin scopul special ce trebuie să fie urmărit (de a îndeplini ori de a se abţine să îndeplinească un act ).

b) Includerea în conţinutul infracţiunii de luare de mită a primirii ulterioare îndeplinirii actului de către funcţionar, ca recompensă,  gratitudine etc. a unor foloase, fără ca ele să fi fost pretinse ori acceptate de funcţionar înainte de îndeplinirea actului, ar reprezenta o eroare juridică majoră, ce nu poate fi susţinută cu argumente credibile.

Read more »

Discriminare la adresa evreilor

Liberté, égalité, fraternité!

Pentru inceput am sa scriu cateva idei generale despre evrei.

Evreii sunt adepții religiei iudaice sau mozaice și apartenenții la populația de bază a Israelului. Tot evrei sunt descendenți ai neamului care îi are printre strămoși pe patriarhul biblic Iacob, numit și Israel, fiul lui Isac, dar și fiii altor popoare care s-au convertit la iudaism și s-au alipit de poporul evreu. Evreii sunt cei care au fost si sunt discriminati si dupa al doilea razboi mondial. Sunt acelea persoane care au avut de suferit cel mai mult si se "bucura" de un statut inferior.  

Se punea intrebarea "pe cine ii deranjeaza prezenta evreilor ?"

Raspunsul la aceasta intrebare este" Cati oameni- atatea raspunsuri"

Si totusi, de ce au fost evreii atat de discriminati? Si de ce sunt in continuare?Care e motivul?

In noiembrie 1917, in contextul schimbarilor teritoriale care se prefigurau, prin "Declaratia Balfour", guvernul britanic, mandatarul Palestinei, recunoaste dreptul evreilor de a avea

un "camin national". Tot atunci, in rasaritul Europei, in revolutia bolsevica evreii erau implicati direct fie ca protagonisti fie ca victime.In acest context european, multi evrei au emigrat spre America. Totodata in Polonia s-a conturat o noua politica evreiasca, bazata pe impunerea criteriului national-autonomie nationala, afirmarea culturii si institutiilor evreiesti. Politica Poloniei fata de evrei viza orientarea nationalista, "Polonia polonezilor", si nerecunoasterea si ingradirea drepturilor evreilor. Treptat, in perioada interbelica s-a accentuat ideologia nationalista cu note xenofobe si antisemite, mai ales in lumea studenteasca.

Incepand cu 1936 ideologia de tip nationalist de extrema dreapta a devenit politica de stat. In aceasta perioada a fost elaborat proiectul de stramutare a evreilor numit "Planul Madagascar". In 1940 acest planul a avut un ecou favorabil si in lumea politica romaneasca: Ion Gigurtu si Octavian Goga l-au sustinut, considerand ca este o solutie umanista pentru problema in cauza.

Pe de alta parte exista si un proiect sionist-organizarea emigrarii oriunde s-ar putea intemeia un stat. Evreii erau convinsi ca situatia se inrautateste si ca se indreapta spre un deznodamant cumplit; din pacate aveau dreptate.

Dupa primul razboi mondial, Polonia a dezvoltat la nivelul clasei politice o ideologie nationalista care viza crearea unui stat catolic, monolitic, vazand in evreu un element strain, periculos, ostil de care trebuia sa scape. (Ideolog Roman Dmovski)

Oare o fi evrei- persoane periculoase? De unde atata iamginatie bogata?  Si de ce ma rog sa scape de ei? O fi niste animale sau niste purici? Toata aceasta poveste mi se pare stupida si banala. Asta se numeste discrminare fata de neamul evreilor.

ANTISEMITISM. 

Un cuvant care ar descrie toata teroarea fata de evrei este ANTISEMITISM. 

Antisemitism – Ostilitatea si discriminarea impotriva populatiei evreiesti. In secolul 19 si la inceputul secolului 20 era extrem de vizibila in Franta, Germania, Polonia, Rusia si in alte tari, multi emigranti evrei fugind de persecutiile si pogromurile din Sud-Estul Europei in Marea Britanie si SUA. Dupa primul razboi mondial, propaganda nazista de inceput din Germania a incurajat antisemitismul, pretinzind ca evreii erau raspunzatori pentru infringerea natiunii. In 1933 persecutarea evreilor incepuse deja in toata tara. ‘Solutia Finala’, pe care o avea in vedere Hitler, urma sa duca la exterminarea intregii rase evreiesti; aproximativ sase milioane de evrei au fost omoriti in lagarele de concentrare inainte de infringerea nazismului in 1945. Antisemitismul a fost o trasatura puternica a societatii si in fosta Uniune Sovietica, in special dupa cel de-al doilea razboi mondial. Antisemitismul ramine o problema in Europa de Est si fostele republici sovietice, desi populatia evreiasca este acum lasata sa emigreze din aceste tari. La inceputul anilor 90, in Europa Occidentala, si mai ales in Franta si Germania, s-a inregistrat o crestere a violentei rasiste perpetuate de grupuri neonaziste. Termenul a fost lansat de Wilhelm Marr in 1873.

O alta notiune "sangeroasa" care la fel este descrie suferintele evreilor este Holocaust.

Cnform DEX:

Holocaust (din greacă ὁλόκαυστον (holókauston): holos, "complet" și kaustos, "ars"), (în ebraică: Hașoa השואה, în idiș: Hurben חורבן), este un termen utilizat în general pentru a descrie uciderea a aproximativ șase milioane de evrei, majoritatea din Europa, în timpul celui de-al doilea război mondial, ca parte din „soluția finală a problemei evreiești”, programul de exterminare a evreilor, plănuit și executat de regimul național-socialist din Germania, condus de Adolf Hitler. 

( in imagine- Supravieţuitori ai Holocaustului, în ziua eliberării din lagărul Buchenwald de către trupele americane.)

Antisemitism – Ostilitatea si discriminarea impotriva populatiei evreiesti. In secolul 19 si la inceputul secolului 20 era extrem de vizibila in Franta, Germania, Polonia, Rusia si in alte tari, multi emigranti evrei fugind de persecutiile si pogromurile din Sud-Estul Europei in Marea Britanie si SUA. Dupa primul razboi mondial, propaganda nazista de inceput din Germania a incurajat antisemitismul, pretinzind ca evreii erau raspunzatori pentru infringerea natiunii. In 1933 persecutarea evreilor incepuse deja in toata tara. ‘Solutia Finala’, pe care o avea in vedere Hitler, urma sa duca la exterminarea intregii rase evreiesti; aproximativ sase milioane de evrei au fost omoriti in lagarele de concentrare inainte de infringerea nazismului in 1945. Antisemitismul a fost o trasatura puternica a societatii si in fosta Uniune Sovietica, in special dupa cel de-al doilea razboi mondial. Antisemitismul ramine o problema in Europa de Est si fostele republici sovietice, desi populatia evreiasca este acum lasata sa emigreze din aceste tari. La inceputul anilor 90, in Europa Occidentala, si mai ales in Franta si Germania, s-a inregistrat o crestere a violentei rasiste perpetuate de grupuri neonaziste. Termenul a fost lansat de Wilhelm Marr in 1873.

Locuim in secolul 21 si discriminare predomina si acu in randul evreilor. Cat timp trebui sa treacaca sa scapam si noi de discrminarea la adresa evreilor? Nu ne ramane decat sa asteptam ...

Read more »

Voluntariatul la Caritas – o practică de succes!

Anul 2011 este dedicat celor 100 de milioane de cetăţeni ai Uniunii Europene implicaţi în activităţi de voluntariat şi celor care doresc să li se alăture, care îi sprijină şi celor care beneficiază de implicarea, energia şi entuziasmul acestora. Anul europeanal voluntarului, prilej de a aduce în atenţie activitatea de voluntariat care pune în practică valorile europene ale solidarităţii, toleranţei şi diversităţii, aducând beneficii  persoanelor care se implică ca voluntar. Penrtu mine cel mai important este să fiu fericit, nu este un secret pentru nimeni că îmi place să  glumesc, să zâmbesc, am un rîs molipsitor, iubesc să călătoresc şi doresc să acumulez cunoştinţe şi experienţe noi, astfel prin voluntariatul la Confederaţia Caritas din Polonia îmbin utilul cu plăcutul. Nu te simţi niciodată mai împlinit decât atunci când împarţi bucurii.  Confederaţia Caritas Polonia este o organizaţie umanitară a bisericii catolice, exitsă 162 de organizaţii membre care îşi desfăşoară activitatea în peste 200 de ţări şi teritorii. Organizaţiile Caritas din Polonia oferă servicii sociale şi programe umanitare în mod  nediscriminatoriu pentru toate persoanele care au nevoie de sprjin.

Voluntarii reprezintă principalul pilon al realizărilor Caritas, fiind principala forţă penrtu toate activităţile la nivel de parohie: de la planificare, gestionare şi furnizarea de programe de asistenţă. Munca voluntară este din ce în ce mai recunoscută ca o valoare comună în cadrul societăţii, chiar dacă există anumite probleme legate de promovarea şi organizarea acesteia.  Confederaţia Caritas din Polonia este implicată în mai multe programe,  însă eu sunt implicat ca voluntar în departamentul cu refugiaţi. Departamentul cu refugiaţi are ca scop  promovarea intereselor refugiaţilor prin colaborarea cu instituţiile guvernamentale şi neguvernamentale,  ofera consultanţă juridică şi medicală, toate aceste servicii sunt oferite în mod gratuit. În fiecare zi la fontiera  Poloniei sunt persoane care solicită azil, în cazul în care li se acordă azil primesc un  document valabil pe şase luni care trebuie apoi reînnoit, iar dacă nu li se acordă au la dispoziţie 14  zile  pentru a părăsi ţara.  Migraţia a apărut odată cu statul însă globalizarea este cea care a accentuato. Migraţia ridică probleme sociale importante între populaţia rezidentă şi imigranţii dintr-o ţară datorită diferenţelor dintre cultură, religie, dezvoltare economică. Aceste probleme pot fi reduse numai prin intervenţia eficientă a guvernului şi organizaţii precum Caritas pentru sporirea gradului de toleranţă. Pe perioada războiului rece migraţia era foarte bine controlată însă după căderea comunismului au fost deschise graniţele şi a crescut numărul celor care migrează, în mare parte migraţia este rezultatul manifestărilor anumitor ameninţări la adresa securităţii indivizilor umani precum violarea drepturilor omului, conflictul etnic, război civil. Azilanţii şi refugiaţii sunt  protejaţi de legislaţia internaţională. Cu toţii avem cel puţin un lucru la care ne pricepem suficient de bine; aşadar, cu toţii avem cel puţin o abilitate, pricepere sau un talent pe care să îl putem pune în folosul societăţii. Voluntariatul implică timp, energie şi dărurire, îţi dezvoltă calităţile de organizatorice de leader, abilităţile de comunicare, îţi faci contacte care îţi vor fi utile în viitor şi nu în ultimul rând, îţi faci  prieteni noi.

Atunci când lupţi pentru ceea ce crezi cu adevărat e bine să lupţi până la capăt, cel puţin eu asta fac!

Read more »

"Hoţ în lege" ("Вор в законе")

În Republica Moldova cei mai cunoscuţi 5 regi a lumii interlope dintre care 2 sunt moldoveni: Petru Gîlcă alias Micu, a fost încoronat în 1993 în Moscova, poliţia afirmase că gruparea dirijată de Micu era cea mai puternică din Moldova, cel de-al 2-lea este Ion Guşan alias Patron, născut în 1970, încoronat în 2001; ucraineanul Vladimir Moscaliciuc alias Machena născut în 1967, poliţia susţine că Makena a fost numit «hoţ în lege» în 2001 de către șefii clanurilor criminale din CSI. Pentru a fi încoronat se spune că ar fi plătit unei organizații criminale din Kiev jumătate de milion de dolari, ţiganul Evgheni Griscenko alias Jeka şi georgianul Malhaz Djaparidze alias Malhaz. Din cauza pasivităţii organelor de forţă, din anul 1993 până în 2001, pe teritoriul Republicii Moldova apar comunităţi criminale, conduse de aşa numiţi „hoţi in lege”, care au început să-şi întărească poziţiile sale numind în fiecare raion câte un aşa-numit „polojeneţ” („supraveghetor”), luând sub control ţara, paralel cu organele puterii de stat, având sub conducere 116 grupări criminale cu un număr de membri de circa 1160 persoane deosebit de periculoase. Fiecare organizaţie are domeniile ei de influenţă şi control, de exemplu „Makena” (Vladimir Moscaliciuc) are asemenea domenii de activitate criminală: răpirile şi furturile mijloacelor de transport, businessul vinicol ş.a.; „Malhaz” (Malhaz Djaparidze) – traficul de droguri şi de armament. Mihail Răileanu cunoscut ca Mişa Moldovan avea o influenţă foarte mare în lumea criminală fiind prea bătrân pentru a fi hoţ în lege a găsit un candidat potrivit. La iniţiativa şi cu sprijinului lui Mişa Moldovan l-au recunoscut la Moscova pe Malhaz ca hoţ în lege al Republicii Moldova. În 1999 în circumstanţe necunoscute a dispărut, în 2000 a fost găsit în râul Nistru trupul neînsufleţit care a ieşit la suprafaţă. Malhaz era caracterizat ca un organizator talentat, un bun actor, putea să ducă în eroare un judecător cu experienţă nemaivorbind de poliţie, avea un instinct ca al unui câine de vânătoare, datorită instinctului şi reacţiei rapide, el a supravieţuit de mai multe ori! La comanda hoţului în lege Micu a fost ucis adversarul său Jeka, în aceeaşi zi a fost invitat la ceai Malhaz de către Jeka, caucazianul a întârziat intenţionat la ceai, Jdanov V. şi Griscenko P. (mafiot cu rang de "hoţ în lege", poreclit "Jeka") au fost împușcați la prânz cu automate. Organizatorii atacului sunt Iuri Radulov (cunoscut ca Babior), şi Stasiucov. Brigada lui Babior este cunoscută ca cea mai periculoasă grupă de kileri, cele mai cunoscute crime fiind: 17.08.1999, la ora 16:00, pe drumul Pervomaisc - Tiraspol, lângă satul Novo - Kotovsk, frații Deasemidze, mafioți locali, au fost secerați în Jeep-ul lor Nissan Patrol. Organizatorii atacului: Radulov şi Eduard Golianski. Executori: patru membri ai bandei, între care Alexandru Caplum, zis "Alfred", care avea să fie găsit o lună mai târziu, în Mercedesul său, ciuruit de gloanțe; 21.10.1999, şeful Direcției de Combatere a Crimei Organizate şi Corupției din Transnistria, Anatoli Burdiuja, a fost executat cu rafale de armă automată de grupul lui Radulov – Golinschi; 30.01.2000. la miezul nopții, V. Panasiuc a fost împușcat în scara casei sale de pe strada Ginta Latină din Chișinău. Atentatul a fost plănuit de Radulov şi partenerul său Andrei Semion Pascari, zis "Rumba". Câteva luni mai târziu, Rumba avea sa fie găsit ciuruit de gloanțe, în mașina sa Mercedes; 10.01.2000. la miezul nopții, interlopul "Zelenii", pe numele  Rotari, a fost secerat de membrii bandei lui Radulov, în timp ce conducea Jeep-ul prin Chișinău. Un alt hoţ în lege Vasile Stanciu alias Vasea Moldovan care se afla de mai multa vreme in vizorul miliției rusești,a decedat la Moscova în urma unui accident rutier. Potrivit miliției rusești, bărbatul, în vârsta de 38 de ani, originar din Comrat, a fost lovit de un camion, în timp ce schimba una dintre roţile propriului automobil „Chrysler”, pe traseul Moscova - Holmogori. El a fost încoronat la „Vorovskaia svodca”, în Moscova, în calitate de „hoţ în lege”. El era capul unei grupări de racket, care ținea sub control activitatea gasterbaiterilor moldoveni din Federația Rusă. Titularii ar avea un statut similar cu cel al unui şef de stat, doar cu referință la lumea criminala. „Hoţ în lege” ar fi responsabil de respectarea codului de norme al clanului pe care îl conduce, pentru organizarea bandei, colectarea şi distribuirea veniturilor. Tradițional, „hoţ în lege” se considera doar acea persoana care a făcut pușcărie. Au fost cazuri, însă, în care acest titlul a fost obținut în schimbul unor sume uriașe de bani. Se presupune că în ţările CSI ar mai fi în jur de 150 de «hoți in lege». Una dintre sarcinile importante asumate de un hoţ în lege este obsceak, care este utilizat 20 la sută din venituri pentru susţinerea familiilor celor arestaţi, alte 25 la sută pentru pregătirea unor crime şi peste 30 la sută pentru mituirea judecătorilor. Obsceak este completat prin intermediul a trei surse principale: venituri din activitățile infracţionale, o taxă pentru criminali care încalcă tradiţia din lumea interlopă şi din contribuţiile din alte grupări criminale. În general hoţii în lege trebuie să îndeplinească 4 funcţii de bază pentru a menţine poziţia de lider în lumea interlopă: funcţia de informare, funcţia de organizare, funcţia de reglementare şi funcţia de luare a deciziilor. Criminalitatea organizată de la noi din ţară este efectul condiţiilor istorice în care am trăit. De aceea ea nu se aseamănă nici cu cea italiană, nici cu cea americană. Criminalitatea organizată constituie o problemă dintre cele mai serioase cu care s-a confruntat societatea şi statul în situaţia grea de criză. Totodată, are loc infiltrarea criminalităţii organizate în afacerile legale, sindicate, organizaţiile politice. Sunt cunoscute cazurile când în anii 90 au fost eliberaţi din sala de judecată scăpând din lipse de probe sau chiar din lipsa dosarului penal, acuzaţiile care se duceau nu puteau să fie demonstrate. Dacă organele de forţă nu sunt în stare să opună rezistenţă clanurilor criminale atunci ele cooperează între ele. În cazul în care începe să dispară eticheta agentului de securitate de pe chioşcuri şi tarabe înseamnă că ei nu mai au nevoie de protecţie juridică, viaţa lor a devenit mai ,,veselă’’. Foarte multă lume vorbeşte: că indiferent despre ce n-ar vorbi despre comunişti dar ei în schimb i-au închis pe bandiţi! Într-un interviu pentru Комсомольская правда, Grigore Karamalak susţine că ar fi finanţat partidul comunist pentru campania electorală din 1997 cu 500 000 de dolari SUA, a pus la dispoziţie birouri, maşini etc. Grigore Karamalak susţine pentru acelaşi ziar că a folosit influenţa sa pentru Partidul Comunist în alegerile parlamentare din 2000 în partea de sud a Moldovei, în care au votat 78 % din populaţie.  Luând în considerație faptele menţionate mai sus Voronin a susţinut şi susţine că este un luptător împotriva ,, vor v zakone’’ şi de combatere a crimei organizate . Liderii lumii interlope în prezent şi-au schimbat strategia de existenţă. Mascându-se sub chipul „agenţilor economici”, sumele enorme băneşti, dobândite ilicit, le investesc în proiecte de afaceri, acţiuni, bănci comerciale, valori imobiliare şi bunuri şi aşteaptă schimbarea atitudinii organelor de drept, şi îndeosebi a celor care combat criminalitatea organizată.

Read more »

Cum să câştigi o campanie electorală?!

Pentru ca o campanie să fie eficientă în fruntea partidului trebuie să fie  o personalitate puternică, indiferenţi de câţi consilieri de imagine n-ar avea, dacă conducătorul echipei n-are carismă nu poate să transforme radical şi partidul are puţine şanse de a învinge. Este important cum arată aspectul fizic al unui lider, o simplă vedere a feţei a unui om politic provoacă reacţii pozitive sau negative. Trebuie de acordat o mare atenţie limbajul trupului  aici aş propune autori ca Alan Peace, Milton Cameron, nu uitaţi că dintre cei care vă privesc 55 % reţin cum arătaţi, cum sânte-ţi îmbrăcat; 38 %  limbajul trupului; 7 %   tonul vocii şi cuvintele pe care le spuneţi. Este cunoscut că odată  ce te-ai implicat în politică cu această imagine vei fi  perceput tot restul

vieţii. Preşedintele partidului trebuie să fie activ pe tot parcursul anului să se implice activ în toate problemele locale şi să ajute la rezolvarea lor să ţină legătura şi să comunice permanent cu electoratul. Este dificil să obţii o imagine foarte rapid, atunci când lucrezi la imaginea unui om politic să folosiţi  mesaje care nu corespund candidatului, arată straniu când un candidat   care cântăreşte  160 kg să ne vorbească  despre criză  şi că trebuie să strângem cureaua.  O mare parte a populaţiei nu poate fi influenţată  în timpul unei campanii electorale care are deja o opinie, foarte puţină lume îşi schimbă opinia. Nu este important să vorbească ceea ce crede un candidat la funcţia de primar sau de candidat la funcţia de deputat, este important ceea ce vor să audă alegătorii, să vorbească despre problemele lor, despre temele pe care îi interesează şi pentru aceasta este important ca să se organizeze sondaje, pentru că ele vă pot oferi detalii despre starea populaţiei. Sondajele sânt importante pentru a afla mai mult despre indecişi, ce ascultă, ce citesc de ce sunt indecişi,  dacă simpatizează partidul. Specialiştii în comunicare clasifică alegătorii în 3 categorii: convinşi,ostili şi ezitanți după alte clasificări ei pot fi: devotaţi, distanţi, nesiguri şi potenţiali. Un mod eficient  de a interacţiona  cu alegătorii este campanie de strângere  de semnături pentru construcţia unei autostrăzi, a unui drum, repararea şcolilor, grădiniţe, spitaluri etc. Cei care acceptă să semneze  pentru o cauzele sus menţionate se simt oarecum legaţi şi datori să voteze pentru un partid. Este exclus faptul ca aceste semnături să fie colectate în perioada campaniei electorale,reacţia populaţiei va fi negativă şi vor fi conştienţi că acest partid are nevoie doar de voturi, sunt binevenite colectarea semnăturilor cu mult timp de începerea campaniei. Nu uitaţi să le mulţumiţi pentru sprijinul lor, să le trimite-ţi câte un e-mail, pe săptămână  să-i felicitaţi de sărbători, zile de naştere, este un lucru binevenit şi plăcut, trebuie să cunoaşteţi că oameni câştigă alegerile şi nu programele partidului.  Mesajul unei campanii reprezintă idei care pot fi uşor de comunicat, mesajul trebuie să fie direct, clar, adecvat şi omul după natura sa are nevoie de spectacol. Contactul  direct cu alegători este cea mai bună  modalitate  de atragere de voturi, să meargă din casă în casă şi aici un rol important le  revin voluntarilor, care distribuie  materiale, însoţesc candidatul. Ca să ai  în permanenţă 30-50 de voluntari care să împarte materiale propagandistice trebuie să ai o listă de  200 de persoane. Nici într-un caz u trebuie de exagerat cu munca pentru voluntari mai ales dacă aceştia sunt studenţi, nu uitaţi că ei mai au şi alte ocupaţii,  câte o 1-2 ore pe zi este destul, să le mulţumiţi şi să le explicaţi cât de importantă este munca lor cu un zâmbet plăcut.  Nu propun ca într-o campanie electorală partidul să organizeze concerte, sunt bani pierduţi, nimeni nu poate să garanteze că majoritatea vin de dragul partidului,  adevărul este, în special tineretul vin de dragul concertului şi să se distreze. Materiale propagandistice aş propune de exemplu brichete,pixuri,cărţi cu bucate care mereu o să fie mereu în bucătărie spre deosebire de  calendare, postere. O campanie electorală este un prilej excelent de a creşte numărul de membrii, de a construi organizaţii în zonele cele mai slabe dar şi de a creşte imaginea publică a partidului.

Read more »

Boierii se închinau la Poartă, deputaţii se închin la Kremlin!

Din evul mediu până în prezent mulţi au pus ochiul pe Moldova, pe acest teritoriu a avut loc războaie, cotropiri ale polonezilor, ungurilor, turcilor şi a ruşilor  însă n-au reuşit să-i facă pe moldoveni să renunţe la limba română şi la credinţă. Domnia lui Ştefan cel Mare (1457-1504) a fost perioada cea mai glorioasă din istoria medievală a românilor. Politica internă a noului domn s-a deosebit de la bun început de cea a predecesorilor săi, prin faptul ca el a chemat la colaborare boierii din anturajul fostului domn, înzestrându-i cu proprietăţi funciare şi acordându-le înalte dregătorii. Boierii care urmase pe domnul pribeag Petru Aron în Polonia s-au întors în ţară. Reuşind să instaureze în ţară un echilibru social, marele domnitor a pus capăt luptelor dintre fracţiunile boiereşti si a creat o bază socială pentru consolidarea puterii domneşti. O altă măsură întreprinsă de domn a fost întărirea instituţiilor centrale ale statului: Sfatul Domnesc, administraţia locală, oastea şi sistemul de apărare a ţării. Sfatul Domnesc era organul prin care boierii participau la conducerea tarii. El era convocat şi prezidat de domn având o componenta

variabila între 12 si 25 de membri. Ceea cea reuşit Ştefan cel Mare de ai satisface pe boieri şi de a colabora cu ei, nu a reuşit nici un alt Domn al Moldovei. Explicaţia constă în faptul că de multe ori urcarea pe tron antrena lupte între partidele boiereşti în care erau implicate deseori şi puterile străine, lupte care au slăbit statul din interior, boierii au închinat turcilor Moldova şi s-au învoit să plătească tribut închinându-se sultanului. Sunt cunoscute cazurile când boieri au trădat pe Domnii ca Petru Rareş fiul nelegitim al lui Ştefan cel Mare, Alexandru Lăpușneanu, Ioan Vodă cel Viteaz etc. Alături de Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul este întruchiparea eroismului fiind cunoscut ca un mare conducător de oşti şi luptător pentru libertatea poporului român. Dar sub presiunea unor factori venite din direcţia Porţi şi nu numai, solidaritatea se dizolva în secolele următoare, astfel încât, încă din vremea lui Mihai Viteazul , “poporul românesc era tăiat în doua clase duşmane”: “boierimea ” şi “ţărănimea sărăcită”. Boierii nemulţumiţi recurgeau la trădare sau la omor cu otravă în momentul ce Domnul Ţării Moldova avea nevoie de ajutorul lor. Boierimea îşi consolidau privilegiile şi intensificau exploatarea ţăranilor, ajungând sa trădeze interesele naţionale pentru interesele de clasă. În veacul al XVII-lea, boierimea devenise “mai bogată” iar ţăranul “mai nenorocit şi mai robit”, astfel ca organismul românesc, dezbinat, n-a mai putut opune rezistenţă la stăpânirea turcilor şi la cea a grecilor, ajungând în “acea nenorocita situaţie de robie desăvârşită” faţă de elementele străine. Boierimea se deznaționalizează, se înstrăinează de popor, iar în epoca fanariotă, structurile politice nu mai reprezintă deloc interesele naţionale.

Epoca Contemporană . La 27 august 1991 în decursul procesului de destrămare a URSS-ului (Uniunii Sovietice), Republica Moldova și-a declarat independența, Republica Moldova a încercat să-și stabilească suveranitatea prin forța armelor în stânga Nistrului, dar a fost împiedicată de ruși, prin armata 14-a a Rusiei. Direcţia politică a deputaţilor a fost orientată spre Kremlin. Articolul 60 . Parlamentul, organ reprezentativ suprem şi legislativ . (1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului. (2) Parlamentul este compus din 101 deputaţi. Articolul 70 .Incompatibilităţi şi imunităţi .(1) Calitatea de deputat este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice. (2) Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică. (3) Deputatul nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă, sau trimis în judecată fără încuviinţarea Parlamentului după ascultarea sa. Este cunoscut că deputaţii care au avut o legături strânse cu Federaţia Rusă ajungeau la guvernarea Republicii Moldova, aceştia din urmă îmbogăţindu-se de pe spatele poporului datorită funcţiei pe care o deţineau şi nu din salariu. Unii din cei mai cunoscuţi oligarhi din Republica Moldova sunt Chiril Lucinschi şi Oleg Voronin, fii unor foşti preşedinţi, Petru Lucinschi şi Vladimir Voronin. Într-o declaraţie Lucinschi spunea : ” Moldova este obligata sa prieteneasca cu Rusia”, şi mai cunoaştem cazul privind comercializarea a 21 de avioane MIG, după cum susţin unii experţi a prejudiciat statul cu 40 milioane de dolari.   Foştii prim-miniştri Vasile Tarlev şi Dumitru Braghiş sunt alţi doi politicieni faliţi care s-au tot dat în spectacol făcând paradă din linguşirea ruşilor. În 2009 cu doar două zile înainte de votarea președintelui țării, liderul Alianței Moldova Noastră, Serafim Urechean, a plecat la Moscova, iar privitor la zvonurile că a plecat la Moscova pentru a purta negocieri Urechean a declarat că sunt niște aberații. La finele lunii octombrie 2009, înainte de alegerile prezidenţiale, Vladimir Voronin şi Marian Lupu au mers, separat, la Moscova, la o diferenţă de doar o zi, mai mulţi analişti politici au presupus atunci că administraţia de la Kremlin a încercat să-l convingă pe liderul PCRM să-l voteze pe Lupu la funcţia de preşedinte al Republicii Moldova.  Moscova vrea să se asigure ca Lupu va servi interesele Kremlinului la Chişinău şi nu va asista la derapaje ale acestuia. Presa rusă a scris anterior că favoriţii Moscovei în perspectiva alegerilor prezidenţiale din Republica Moldova ar fi Vladimir Filat, Marian Lupu, Valeriu Pasat şi Vladimir Voronin. Premierul Vlad Filat, care şi-a început cariera politica sub protecţia lui Petru Lucinschi, de altfel, Vlad  deţine proprietăţi în valoare de 1,2 miliarde de dolari, fiind al treilea în clasamentul miliardarilor din Republica Moldova. Pe când la alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009a declarat la CEC,că în perioada 1 ianuarie 2007 – 31 decembrie 2008, a obţinut venituri în valoare de 1 229 854 de lei. Vladimir Filat a fost chemat de urgenţă la 29 iunie 2010 la Moscova s-a urcat în primul avion pentru “o vizită privată, nici premierul Filat şi nici Serviciul de presă al Guvernului nu au informat opinia publică asupra vizitei întreprinse la Moscova în data de 29 iunie 2010, asupra scopurilor ei a persoanelor cu care premierul s-a întâlnit şi discutat sau a altor detalii.

Read more »