BEN KHEMAIS vs ITALIA Cererea nr 246/07 Decizie din 24.02.2009

BEN KHEMAIS vs ITALIA

Cererea nr 246/07

Decizie din 24.02.2009

1. în fapt:

Essid Sami Ben Khemais este cetatean tunisian, nascut în 1968 și aflat în prezent în detentie în Tunisia. A fost condamnat în 2002 la inchisoare de 4 ani și 6 luni pentru tainuire, falsificare și asistenta pentru imigratia clandestina și a executat pedeapsa. în 2006 a fost condamnat pentru loviri și alte vatamari la 2 ani și 6 luni de inchisoare, urmata de expulzare. Intre timp, pe 30.01.2002, fusese condamnat în absentia în Tunisia de o instanta militara pentru apartenenta la o organizatie terorista, pe timp de pace, în baza declaratiilor unui coinculpat. Pe 20.03.2009, Curtea indica guvernului italian ca în baza art 39 din Regulamentul Curtii sa nu-l expulzeze pana la finalizarea analizei cererii lui. Guvernul este intrebat daca exista posibilitatea unor solutii amiabile, dupa condamnarea în hotararea Saadi v Italia, pronuntata la 28.02.2009. Guvernul solicita și primeste termen pana la 19.09.2008 pentru a lua o decizie. Pe 11.06.2008, Guvernul informeaza Curtea ca petentul a fost expulzat pe 3.06.2009 în urma unei hotarari ministeriale validate catre judecatorul de pace din Milano.

In urma unei cereri a ambasadei italiene din Tunisia, autoritatile tunisiene trimit pe 28.08.2008 asigurari diplomatice referitoare la conditiile de detentie și privind un proces echitabil semnate de avocatul general de la directia generala a serviciilor judiciare.

2. Probleme juridice

Ø  Daca s-a incalcat art 2,3 și 6 CEDO prin returnarea în Tunisia

Ø  Daca s-a incalcat art 34 CEDO

3. în drept:

Art 3 – Curtea reia concluzia din Saadi conform careia nu pot fi puse în balanta riscul de rele tratamente și motivele invocate pentru expulzare pentru a determina daca responsabilitatea statului este angajata pe terenul art 3 CEDO.

Conditiile din Tunisia, conform textelor internationale pertinente, nu s-au  modificat, existand numeroase mentionari de tortura și rele tratamente aplicate persoanelor banuite sau recunoscute ca fiind vinovate de terorism. Textele descriu o situatie ingrijoratoare iar vizitele Comitetului international al Crucii Rosii nu pot inlatura riscul de rele tratamente în inchisorile tunisiene. Curtea considera ca datorita condamnarii pronuntate impotriva petentului în Tunisia exista un risc real de a fi supus la rele tratamente contrare art 3 în cazul reintoarcerii.

Referitor la  asigurarile diplomatice oferite de Tunisia, nu s-a confirmat ca avocatul general este competent sa le ofere. Tinand cont ca surse credibile internationale au aratat ca autoritatile tunisiene nu examineaza plangerile de reletratamente, simpla mentionare a doua cazuri de condamnare a agentilor statului pentru loviri asupra detinutilor nu este suficienta pentru a convinge Curtea de existenta unui sistem efectiv de protectie contra torturii iar în absenta unui astfel de sistem este dificil de verificat ca asigurarile oferite pot fi respectate.

Imposibilitatea reprezentantului legal strain de a-si vizita clientul inchis în Tunisia confirma dificultatea de acces la prizonierii tunisieni pentru observatorii independenti.   

Concluzie: incalcare

Art 34 – Curtea considera ca nerespectarea masurilor interimare indicate de ea în baza art 39 din Regulamentul Curtii și returnarea petentului a impiedicat-o sa examineze în mod eficient cererea acestuia și în consecinta a fost incalcat art 34.

Concluzie: incalcare

Art 41 – se acorda despagubiri pentru prejudiciul moral și cheltuieli de judecata

4. Decizie

Ø  Incalcare art 3

Ø  Incalcare art 34

Ø  Nu considera necesara analizarea cererilor formulate în baza art 2 și 6

Ø  Se acorda despagubiri pentru prejudiciul moral și cheltuieli de judecata