FH vs Suedia. Dosar nr. 32621/06 Decizie din 20.01.2009

FH v Suedia

Dosar nr. 32621/06

Decizie din 20.01.2009

1. în fapt:

Petentul este cetatean irakian, de religie crestina și a sosit în Suedia în 1993 impreuna cu copii sai. Sotia i s-a alaturat un an mai tarziu. A dezertat din Garda Republicana pentru ca nu a vrut sa fie implicat în actiunile contra siitilor din Al Ahwar. A fost „advanced sympathizer” în Partidul Ba’ath, un nivel sub cel de membru deplin. Detinea un card special „Prietenii lui Saddam”. Declara initial ca a plecat ilegal dar apoi isi schimba declaratia cum ca a plecat legal din Irak. Este judecat în 1995 pentru omorul sotiei și condamnat la pedeapsa inchisorii cu internare medicala. Instanta hotaraste și expulzarea petentului dupa executarea pedepsei. Petentul nu a apelat. în 1998 petentul solicita revocarea masurii de expulzare pentru ca risca sa fie torturat și omorat pentru ca a dezertat. A fost respins și a depus noi cereri, respinse la randul lor. în 2003, dupa rasturnarea regimului Saddam a invocat temeri în baza religiei, apartenentei în Garda republicana și razbunarea militiilor siite, și lipsa protectiei statului. în 2005 a fost suspendat ordinul de expulzare dar pe 6 iulie 2006 ordinul nu se revoca și petentul e retinuti în vederea expulzarii, ulterior fiind pus în libertate în conditiile solicitarii CEDO de suspendare a masurilor de expulzare în baza art. 39 din Regulamentul Curtii.

2. Probleme juridice:

Ø  Daca s-ar incalca art 2 și 3 din CEDO în cazul returnarii din Suedia în Irak

3. în drept:

Art 3 - Instanta este limitata în analiza ei la incalcarea art 3 CEDO. Conform informatiilor din tara de origine, desi în Irak situatia este marcata de nesiguranta și probleme nu este atat de grava. Instanta considera ca rapoarte generale privind situatia socio-economica și umanitara au o relevanta mai mica în perspectiva instantei intrucat aceste conditii nu au în mod necesar o influenta asupra situatiei particulare a unei persoane.

Instanta considera ca petentul se poate adresa autoritatilor nationale care sunt capabile, și conform informatiilor, dispuse sa-l ajute deci nu este supus unui risc de persecutie pe motivul apartenentei la religia crestina.

Conform declaratiilor petentului nu a fost membru combatant în Garda Republicana astfel ca, conform informatiilor din tara de origine nu exista motive pentru a considera ca exista un risc de a fi condamnat la moarte. Desi nu exista date concrete, pozitia petentului nu era, cel mai probabil, una inalta în partidul Ba’ath. Declaratiile petentului, coroborate cu informatiile din tara de origine, inclusiv noua legislatie irakiana și precum și legea de amnistiere din 2008, prin care au fost eliberati peste 120.000 de detinuti, conduc instanta sa considere ca nu exista riscul de a fi pus sub acuzare pentru apartenenta la partidul Ba’ath.

Instanta nu considera foarte credibile declaratiile petentului cu privire la activitatea sa de informare privind liderii insurgentei siite dat fiind data tarzie a efectuarii lor. Curtea tine cont de declaratiile constant facute de petent conform carora a fost membru necombatant și a dezertat pentru ca nu a dorit sa ia parte la atacurile contra insurgentilor siiti. Astfel, nu se considera ca exista actiuni personale ale petentului care sa provoace o temere de repercursiuni din partea militiilor siite.

Privind riscul unei a doua condamnari pentru omorul sotiei, conform Codului penal irakian acesta nu este posibila și petentul nu a adus suficiente dovezi în sprijinul declaratiei sale.

Opinie divergenta: Guvernul nu a dovedit dincolo de dubiu ca petentul nu risca datorita apartenentei religioase, implicarii în Garda republicana și partidul Ba’ath, represalii din partea militiilor siite și o posibila rejudecare pentru omorul sotiei. Situatia nu a fost analizata de Curte riguros și în profunzime pentru a evalua riscul la care e supus petentul. Daca o astfel de analiza nu este posibila atunci dubiul nu a fost inlaturat și în eventualitatea returnarii art. 2 și 3 CEDO vor fi incalcate.

Concluzie: nu sunt incalcate art. 2 și 3 în eventualitatea returnarii în Irak a petentului  

4. Decizie

Ø  Nu exista incalcare a art 2 și 3 în eventualitatea returnarii în Irak