Geleri vs România

Geleri vs România

(cererea nr. 33118/05)           

Expulzarea  pentru motive de securitate nationala trebuie sa fie insotita de garantii contra arbitrariului

Cazul se refera la expulzarea unui refugiat politic, în baza unei ordin nemotivat, invocandu-se motive de securitate nationala.

Curtea a decis în unanimitate:

- incalcare a art. 8 (dreptul la respectarea vietii private și a vietii de familie) a Conventiei Europene pentru Drepturile Omului

- incalcare a art. 1 din Protocolul nr. 7 (garantii procedurale în cazul expulzarii strainilor) a Conventiei

1. în fapt

Reclamantul Zeyneddin Geleri, este un cetatean turc, nascut în 1973 și locuieste la Chisinau (R. Moldova). în momentul succesiunii evenimentelor, el locuia legal în Bucuresti (Romania). A primit statut de refugiat politic în 1998, decizia ramanand definitiva și irevocabila în 2001. în anul 2003 s-a casatorit cu o cetateana romanca impreuna cu care a avut o fiica în 2005. Era asociat la doua societati comerciale.

Printr-o ordin din 21 februarie 2005, procurorul parchetului de pe langa Curtea de Apel din Bucuresti il declara pe dl. Geleri persona non grata și interzicea sederea acestuia pe teritoriul Romaniei pentru o perioada de 10 ani pe motiv ca “informatii suficiente și serioase indica faptul ca numitul a savarsit fapte de natura sa puna în pericol securitatea nationala”.

La data de 23 februarie 2005, aceasta ordin i-a fost comunicat dl. Geleri si, fara nici o explicatie, în aceeasi zi a fost expulzat catre Italia. Dl. Geleri declara ca a fost maltratat în acea zi, insa Curtea nu poate sa examineze pe fond aceasta situatie deoarece reclamantul nu a epuizat în prealabil caile de recurs interne ce le avea la dispozitie în Romania, pe aceasta problema (art. 35 din Conventie).

La 28 februarie 2005, avocatul domnului Geleri a contestat ordinul de expulzare în fata Curtii de Apel Bucuresti. El denunta faptul ca acest ordin nu era motivat. Mentiona și faptul ca dl. Geleri locuia de mult timp în Romania, era casatorit cu o romanca impreuna cu care avea o fiica și era asociat la doua societati comerciale în Romania.

Printr-o decizie definitiva din 3 martie 2005, Curtea de Apel Bucuresti respingea contestatia facuta ca fiind nefondata. Curtea considera în deosebi ca motivele care au stat la baza deciziei de a numi un strain indezirabil, și anume motive de securitate nationala, nu pot fi comunicate în persoanei în cauza deoarece aceste informatii sunt considerate secrete, conform prevederilor legii.

Curtea de Apel adauga faptul ca jurisprudenta Curtii Constitutionale a confirmat constitutionalitatea acestei reguli.

In aprilie 2005, Oficiul Roman pentru Refugiati ii anula dl. Geleri statutul de refugiat. Contestarea în justitie a acestei anulari a fost respinsa definitiv de catre Inalta Curte de Casatie și Justitie la 7 decembrie 2006.

2. Motivele plangerii și procedura

Dl. Geleri s-a plans în deosebi de faptul ca masurile luate în ceea ce il priveste sunt contrare prevederilor art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul nr.7.

Cererea a fost introdusa în fata Curtii Europene de Drepturile Omului la 1 septembrie 2005.

3. Decizia Curtii

·      respectarea dreptului la viata privata și de familie (art. 8)

Curtea constata inainte de toate ca expulzarea și interdictia pe teritoriu pronuntate impotriva dl. Geleri au adus atingere atat “vietii private” cat și “vietii de familie”. O astfel de situatie poate sa fie conforma cu prevederile Conventiei  în cazul în care aceasta este “prevazuta de catre lege”, urmareste un scop legitim și este “necesara intr-o societate democratica”.

In cazul dl. Geleri, Curtea a analizat în detaliu daca masurile luate erau “prevazute de catre lege”. Curtea aminteste faptul ca “legea” în cauza trebuie sa il protejeze pe cel în cauza de arbitrariul autoritatilor, oferindu-i totodata posibilitatea ca o institutie independenta și impartiala,  abilitata sa cerceteze toate aspectele legale și de fapt,  sa examineze masura contestata.

Or, institutia care a examinat recursul formulat de dl. Geleri - adica Curtea de Apel Bucuresti - s-a limitat doar la o examinare pur formala a ordinului de expulzare. Mai mult, în ceea ce priveste faptele ce i-au fost imputate nu a fost facuta nici un fel de precizare de cate Curtea de Apel, astfel ca nu a fost posibil sa se treaca dincolo de declaratiile parchetului pentru a se verifica daca cel în cauza prezinta cu adevarat un pericol pentru securitatea nationala sau pentru ordinea publica.

Astfel, masurile luate impotriva dl. Geleri nu i-au garantat un grad minim de protectie impotriva arbitrariului. De asemenea, ingerinta în respectarea vietii private și de familie nu a fost prevazuta de catre “o lege” care sa raspunda exigentelor Conventiei.

Exista deci o incalcare a prevederilor art. 8 a Conventiei.

·      incalcarea garantiilor procedurale în ceea ce priveste expulzarea strainilor (art. 1 din Protocolul 7)

Conform prevederilor art. 1 § 2 din protocolul 7, expulzarea pentru motive de securitate nationala este în principiu un caz în care un strain poate fi expulzat inainte de exercitarea garantiilor procedurale, enumerate la paragraful 1 al aceluiasi articol. Totusi, aceste garantii trebuie sa fie acordate inainte de expulzarea strainului care locuieste legal pe teritoriul statului în cauza.

Or, acesta este cazul dl. Geleri. El nu putea deci sa fie expulzat decat „in cazul executarii unei decizii ce a fost luate în conformitate cu legea” si, în deosebi, sa se poata „analiza motivele care au stat la baza expulzarii sale” și sa se poata „examina cazul sau”.

Curtea reitereaza constatarea în lumina prevederilor art. 8 privind calitatea „legii” romane în baza careia dl. Geleri a fost expulzat; aceasta lege nu a oferit garantii minime impotriva arbitrariului. Mai mult, Curtea de Apel Bucuresti s-a limitat doar la o examinare formala a acestor plangeri.

Mai mult, Curtea constata ca autoritatile nu au furnizat nici cel mai mic indiciu domnului Geleri cu privire la faptele ce i s-au reprosat și în virtutea carora acestea ar fi dus la considerarea reclamantului drept un pericol pentru securitatea nationala.

In aceste conditii, garantiile procedurale la care dl. Geleri avea dreptul, nu au fost respectate.

Art. 1 din Protocolul 7 a fost deci incalcat.

Art. 41

Cu titlu de satisfactie echitabila, Curtea retine ca Romania trebuie sa plateasca reclamantului suma de 13.000 euro cu titlu de daune materiale și morale și suma de 6.300 euro pentru taxe și alte cheltuieli.