Hussain vs Romania. Cererea nr. 12338/02 Hotarare din 14.02.2008

Hussain vs  Romania

Cererea nr. 12338/02

Hotarare din 14.02.2008

1. In fapt

Petentul este Emad Abdul Amir Hussain, cetatean irakian nascut în 1956 și rezidand în Bucuresti. A intrat în Romania legal și viza i-a fost reinnointa în mod regulat pana la 26.10.1999 cand i-au fost furate documentele. Din acel moment locuieste pe teritoriul roman fara un titlu de sedere valabil. Este tatal a doi copii nascuti în 1987 și respectiv 1989 în urma unei relatii de concubinaj cu o cetateanca romana. Declara ca se ocupa singur de ei pentru ca s-a despartit de mama lor în 1999 și ea locuieste în strainatate din 2000.

Conform declaratiilor petentului, incepand cu 1999 a fost amenintat și agresat de concubina lui și terti instigati de ea. A facut plangere la politie pe 22.07.1999 impotriva concubinei. La 26.10.1999 și 8.12.2000, în urma unor solicitari ale petentului, parchetul de pe langa judecatorie il informeaza ca examinarea plangerii sale se prelungeste. La 19.11.1999 a facut o noua plangere impotriva concubinei și a unui tert pe care ea l-ar fi instigat sa o loveasca pe fiica sa minora în aceeasi zi. A fost audiat la politie și cu aceasta ocazie a decis sa nu se mai prezinte la politie pentru ca nu a fost tratat corect. Conform declaratiilor guvernului petentul a mai fost audiat la 1.08.2001 și la o data neprecizata dosarul a fost trimis catre instanta. Petentul și fiica sa au fost citati pe 26.11.2002 dar nu s-au prezentat, ci, conform unei scrisori din 16.11.2002, pentru ca jurisdictia romana nu le inspira incredere. Instanta pronunta incetarea procesului penal pe 17.12.2002 bazandu-se pe neprezentarea nejustificata a victimelor.

Pe 18.04.2000 petentul a fost atacat de doua persoane necunoscute care l-au lovit. S-a prezentat cu loviri la spitalul de urgenta pe 18.10.2000. Pe 9.11.2000 depune plangere la parchet. La 18.07.2001 parchetul il informeaza ca politia investigheaza.

Petentul este invitat la politie pe 1.08.2001 pentru a discuta plangerea lui (cea din 9.11.2000 potrivit petentului și 19.11.1999 potrivit guvernului). Potrivit petentului, el s-a prezentat la politie și pe cand redacta declaratia ce-i fusese solicitata a fost retinut și condus la centrul de tranzit Otopeni. Potrivit guvernului a fost retinut cand a reiesit în urma audierilor ca nu are un permis de sedere valabil sau un document de calatorie valabil.

A fost eliberat din centrul Otopeni la 17.08.2001 dupa ce a solicitat statulut de refugiat la 9.08.2001. Cererea a fost respinsa la 15.08.2001 de autoritatile administrative și la 30.08.2001 de catre judecatorie, în urma neprezentarii petentului.

La 9.09.1999 petentul, ca reprezentant al unei firme comerciale, a solicitat instantei sa o oblige pe concubina lui sa-l primeasca intr-un apartament pe care i-l inchiriase. Instanta respinge cererea motivand ca firma nu platise chiria. Petentul renunta la apel neavand incredere în instantele romanesti.

La 13.12.2005 și 19.02.2007 Autoritatea pentru straini informeaza Guvernul ca petentul se afla în continuare pe teritoriul roman, rezidand ilegal desi avea posibilitatea de a cere tolerare.

La 5.01.2007 Curtea indica guvernului în baza art 39 din regulamentul Curtii ca ar fi în interesul cauzei sa nu-l indeparteze de pe teritoriul pana la pronuntare.

2. Probleme juridice

Ø  Daca s-a incalcat art 3 sub aspect procedural

Ø  Daca s-a incalcat art 5 alin 1 lit f prin plasarea în Centrul de custodie publica Otopeni

Ø  Daca s-au incalcat art 6 alin 1, art  8 și art 14 CEDO și art 1 și 3 din Protocolul nr. 7

3. In drept

Art 3 – petentul considera ca neexaminarea plangerilor depuse în contra unor terti incalca în esenta art 3 sub aspectul procedural. Se accepta referitor la plangerile privind incidentele din iulie 1999 și 18.04 și 18.10.2000 nu și pentru evenimentele din 19.11.1999 pentru care exista o hotarare definitiva neatacata de petent.

Curtea observa ca petentul a depus plangeri sustinute de certificate medicale. Guvernul nu a prezentat informatii decat cu privire la evenimentele din 19.11.1999. Desi petentul a informat autoritatile cu privire la incalcarile drepturilor sale acestea nu au luat masuri, declarand doar ca politia ancheteaza. Asadar Curtea considera ca Statul si-a incalcat obligatia procedurala ce decurge din art 3 de a efectua o ancheta aprofundata și efectiva atunci cand petentul declara ca a fost supus la rele tratamente de catre particulari.

Concluzie: incalcarea art 3 din CEDO sub aspect procedural

Art 5 alin 1 – petentul declara ca a fost condus cu forta la centrul de tranzit Otopeni în vederea indepartarii de pe teritoriu, fiind privat de libertate intre 1 și 17.08.1991.

Conform legii romane, motivele inchiderii în centrul de trazit trebuie comunicate în scris și la dosar nu exista documente din care sa reiasa ca petentului i-au fost comunicate motivele. Curtea considera în concluzie ca nu exista nici o decizie care sa precizeze motivul plasarii petentului în centrul de tranzit, durata plasarii precum și drepturile și obligatiile petentului care sa fie comunicata petentului. Singurele documente prezentate la dosar sunt comunicari interne intre departamente, fara a exista vreo dovada ca au fost comunicate. în aceste conditii petentul nu putea contesta masura în instanta și detentia petentului nu este legala.

Concluzie : incalcarea art 5 alin 1 lit f

Art 6 alin 1 – nu se aplica pentru ca petentul le-a invocat în legatura cu procedura de azil, rationae materiae incompatibila cu prevederile Conventiei. în legatura cu litigiul locativ, Curtea considera ca nu au fost epuizate caile interne.

Art 8 și art 1 Protocolul nr. 7 – petentul se afla pe teritoriul Romaniei și pentru a fi expulzat urmeaza sa primeasca o hotarare pe care o poate contesta în instanta. Asadar sunt respinse capetele de cerere în baza acestor articole.

Art 14 CEDO și art 3 din Protocolul nr. 7 – petentul considera ca a fost discriminat datorita cetateniei sale de catre autoritatile romane. Curtea considera cererile nefondate.

Cu privire la conditiile proaste din centrul Otopeni, petentul le-a mentionat pentru prima oara în 2007, depasind termenul de 6 luni prevazut de art 35 alin 1 și 4 CEDO.

Primind asigurari ca autoritatile romane tin cont de recomandarile UNHCR conform carora nu trebuie returnati cetateni irakieni Curtea dispune incetarea masurilor interimare conform art 39 din Regulamentul Curtii.

Art 41 – Curtea acorda o compensatie pentru prejudiciul moral suferit de petent.

4. Decizie 

Ø  Incalcarea art 3 din CEDO sub aspect procedural

Ø  Incalcarea art 5 alin 1 lit f

Ø  Nu se admit capetele de cerere în baza art 6 alin 1, art  8 și art 14 CEDO și art 1 și 3 din Protocolul nr. 7